Sfântul „OM”

Ne străduim in diverse moduri să ne afirmăm, să impresionăm, să reliefăm aptitudinile noastre. Încerăm să evidențiem calitățile din noi în fața semenilor și a divinității. Nu e rău, doar că lupta ar fi mai realistă dacă am cunoaște câteva coordonate.

În Samaria era un om, care se chema Elisei. Da, profeții sunt înainte de toate, oameni. Erau mulți locuitori în țara asta, dar vedeți, printre locuitori mai găsești și oameni.

În țara Galaadului trăia un om, Ilie care „era un om, supus acelorași slăbiciuni ca și noi”, așa ni-l descrie apostolul Iacov. Avea temeri, uneori depresiv, era fricos și fugar. Era ca mine și ca tine. Dar avea încredere în Dumnezeu dar și Dumnezeu avea în el.

„Era în țara Uț, un om”. Iov 1:1. Hai lasați-mă! Un singur om în toată țara? Dacă nu ar fi fost o constatare de Dumnezeu sfânt, aș fi avut îndoieli, așa că tac și cred.

„Iată Omul!”, A zis Pilat. Omul perfect. Omul sfânt. Omul original din planul lui Dumnezeu. Așa l-am văzut Pilat pe Isus. Probabil singurul om pe care a avut ocazia guvernatorul să îl vadă în viața lui. Tu ai văzut un om? Dacă nu te-ai întâlnit cu Isus, nu ai văzut niciunul.

Vorbim despre Solomon ca fiind cel mai înțelept om de pe fața pământului. Așa a fost. Biblia spune. Și o credem. Da, dar primul sfat pe care l-am primit de la tatăl său, nu a fost cum să mintă sau să trișeze statul sau să dea replici, să bată pe colegi. Nu. Primul sfat pe care împăratul (tatăl său) i l-am dat a fost: „fiule, fii om” și a fost. Tot pământul a aflat despre el.

Dumnezeu se uită spre pământ și caută un om. Nu o națiune, nu un imperiu, nu o alianță, ci un om. Și tu poți fi unul!

Omul nou, nu e decrețelul gândit de Ceaușescu, nici arianul lui Hitler, nici domnișoara siliconată sau tratată cu proenzima Q 10. Nici vorbă! Omul nou este omul regenerat în Hristos. Chiar tu poți fi acela.

Poți lupta o viață prin autoneprihănire să câștigi un loc între sfinți, dar dacă ai pierdut lupta de a fi om, pierzi totul! Luptă-te să fii om și vei avea șansa de a fi pomenit între sfinți.

Acest om sfințit prin jertfa de la Golgota, este omul plin de cer, de roada Duhului Sfânt, în a cărui inimă vibrează Împărăția cerului. El nu se luptă să alunge bătrânețea în negura deceniilor, pentru că el este veșnic.

Hristos a venit să sfințească omul. Să îl edifice până la cer, dându-i nume nou, haină nouă, identitate nouă.

Nu vrei să fii sfânt dragă român? Hai să începem prin a ne lupta să fim oameni. Când vom privi mai mult la Hristos decât la vecini sau guvern sau oricine altul, incepem să ne asemănăm cu El.

Fii om și sfânt!

Reclame

Ridică-te! Tu poți!

a vorbește Domnul: „Cine cade și nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se mai întoarcă iarăși” Ieremia 8:4

Doar copacul, spunea Solomon care cade rămâne în poziția în care a căzut. Tu nu ești de lemn. Tu ești om. Ești o bucățică de Dumnezeu. Cădem. Ne lovim. Ne doare. Dar nu ne resemnăm. Nu! Noi ne ridicăm.

Cine cade și nu se mai scoală?

1.Bebelușul. Are oase moi. E fraged. Necopt și dacă a căzut are nevoie de ajutor. Dacă nu ești bebeluș, RIDICĂ-TE! TU POȚI!

2. Ologul. Nu are picioare. Este posibil în cărucior. Nu are autonomie, deci nu se poate ridica. Dacă nu ești olog și dacă ai fi, RIDICĂ-TE! TU POTI!

3. Din ștreang. Cel care a apelat la această drăcească metoda, la suicid, nu mai are șanse. Nici popii nu-i îngroapă. Sunt criminalii propriilor trupuri. Tu nu ești atârnat în ștreanguri. Atingi cu picioarele pământul. RIDICĂ-TE! TU POȚI!

4. Omul împușcat. În fiecare minut, chiar în clipa aceasta se aud sunete de împușcături. Sunt oameni care pică secerați de gloanțe. Unii nevinovați. Și nu se mai ridică. Dacă nu ai fost împușcat, RIDICĂ-TE! TU POȚI!

5. Bătrânul muribund. Plin de boli. Strivit în decenii. Sătul de zile. Fără echilibru și putere, pică și nu se mai poate ridica. Dacă nu ești bătrân și muribund, RIDICĂ-TE! TU POȚI!

6. Omul mort. Ne temem de cimitire. Ne înspăimântă mormintele. Temeți-vă mai degrabă de cei vii. Cel mort nu se mai ridică decât la Judecată, unde îi va tremura și sufletul în el. Dacă nu ești mort, RIDICĂ-TE! TU POȚI!

7. Cel care a picat din avion. Sunt pline „saloanele de triaj” ale eternității cu accidentați de biciclete și skateboard-uri. Tot felul de julituri și leziuni sentimentale superficiale. Nu pierde vremea. Dacă nu ai picat din avion, RIDICĂ-TE! TU POȚI!

Nu aștepta de la Dumnezeu să facă ceea ce poți face tu singur. Sunt atât de multe lucruri pe care le putem realiza și mergem mai departe. Nu uita! Niciodată Dumnezeu nu va face partea ta. Habar nu aveți cât de puternici sunteți. RIDICĂ-TE PRIN CREDINȚĂ? TU POȚI!

POTI: să dărâmi fortăreața Ierihonului, să-l înfrunți pe Goliat, să treci Marea Roșie, să bei apă din stâncă, să câștigi bătălia cu tine însuți. Trebuie doar să te ridici!

Nu îl provocați pe Dumnezeu să vă demonstreze cât de puternici sunteți. Vă spun că puteți duce mult mai mult decat vă imaginați.

Ai căzut? Nu sta acolo! Ridică-te și mergi mai departe! Poți!

Update: Astăzi!!! A ajuns calul!

„Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.” Psalmul 65:2

Am făcut un apel în urmă cu o săptămână în ajutorul familiei din biserica noastră căreia i-a murit calul. A trecut o săptămână și prin harul lui Dumnezeu astăzi, prin Asociația „Timotei” Ineu, am reușit să cumpărăm altul. Dumnezeu ascultă și intervine, chiar peste așteptări!

De unde am avut bani? De la voi! În fiecare zi ați apelat, ați contribuit, iar puțin cu puțin fiecare dintre dumneavoastră a fost parte a lucrării lui Dumnezeu.

Mai face Hristos minuni și astăzi? Da. Prin voi. Prin fiecare. Dacă cineva îndrăznește să spună că nu mai este dragoste astăzi, se înșeală. O să-l contrazic prin dovezi temeinice, furnizate de voi, cei cu inimă și cu suflet.

Există iubire duhovnicească! Există oameni sensibili! Există creștini plini de roada Duhului, care sar atunci când este nevoie. Sunt oameni care abia așteaptă să se pună la dispoziția lui Dumnezeu. Voi sunteți aceia!

Reacția voastră și dragostea hristologică pe care ați demonstrat-o îmi dă speranțe și avânt în slujire. Va îmbrățișez! Sunteți minunați! In epoca egoismului și a stresului cotidian se pot întrezări acei oameni ai veșniciei, care văd nevoia celuilalt. Prin voi Dumnezeu a șters lacrimi, a mângâiat inimile acestor oameni încercați, a readus speranța și bucuria.

Mulțumim lui Marian Bulzan, Președintele Asociației Timotei si intregii echipe care ne-a sprijinit. Pentru oricare dintre dumneavoastră, care ați contribuit puteți solicita dovada fiscală, adeverință, informații telefonice despre caz la adresa asociației. Vă asigurăm de transparență maximă. Slujim lui Dumnezeu.

Vă mulțumim! Vă mulțumim! Vă mulțumim!

P. S. Poza este făcută astăzi cu armăsarul „Doru”.

Rugăciunea care ridică morții din coșciug!

Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” Iacov 5:16b

Ne rugăm. Și ne rugăm mult. Și nu primim ajutor. Nici măcar nu știm dacă ne-am rugat corect. Înainte de a aștepta răspunsul, trebuie să ne asigurăm că cererea a fost înregistrată în cer. Cum putem ști asta deci? Rugăciunea, la fel ca oricare alt lucru, are niste criterii care trebuie respectate.

Iacov ne lămurește în mare parte despre acest aspect.
Rugăciuni neascultate:
1. Rugăciunea formală. Este acel gen de rugăciune plină de automatisme, unele iraționale. E rugăciunea citită sau învățată pe de rost. Domnul Isus o numește „bolboroseală de vorbe”, în Matei 6. Acest gen de rugăciune nu răzbește nici până la candelabrul bisericii. E nulă în ea însăși.

2. Rugăciunea care conține blesteme. Ați auzit probabil oameni la nervi spunând tot felul de vorbe de genul: ” să dea Dumnezeu și Maica Domnului” si urmează lucruri neortodoxe și păgâne. Acestea nici măcar nu se pot numi rugăciuni, ci mai degrabă blesteme. Ori „cine blastămă de blestem va muri”. Cineva îmi spunea odată citez: „Am să plătesc tot salariul pe care îl i-au la toți preoții pe care îi cunosc, toate nenorocirile să vină în casă și familia ei”. Era vorba de o persoană care îi făcuse mult rău. Ii spun, eventual te referi că mergi la preoții diavolului nu? Doar preoții sataniști se pot ruga să vină răul peste oameni. Preoții Domnului se roagă dosar pentru bine, si protecție divină. A rămas stupefiată de reacția mea, dar pentru că era inteligenta a gândit vorbele mele și aveau să contribuie la nașterea ei din nou.

3. Rugăciunea care nu este după voia lui Dumnezeu. Mântuitorul a specificat clar în Rugăciunea Domnească acest lucru prin expresia : „facă-se voia Ta”. E cu majusculă „Ta”, asta înseamnă că Suveranul decide, nu eu. Eu doar accept. Voia lui Dumnezeu reprezintă acel lucru care se potrivește perfect nevoii noastre, nu acela care ne convine mai bine.

Rugăciunea ascultată. Sau rugăciunea puternică este acea implorare a divinității prin lacrimi, pasiune, dorință arzătoare. Mai ales rugăciunea care unește mai multi credincioși laolaltă să ceară un anume lucru. Îl primesc cu siguranță!

Acest gen de rugăciune a ridicat morții din morminte, a vindecat bolnavi incurabili, a salvat națiuni de la măcel/masacre. Avem ca exemplu inițiativa Esterei, împărăteasa care prin organizarea postului de trei zile a salvat o națiune de la exterminare în masă. A dejucat cel de-al doilea plan de genocid antisemit din istorie. Acest fel de rugăciune a lui Ilie a deschis cerul și a dat ploaie, a exorcizat demonizații în epoca mesianică. Aceasta este rugăciunea preferată de Dumnezeu.

Să ne rugăm, dar să ne rugăm corect și eficient. Așa cum ne învață Isus, care s-a rugat în grădină Ghetsimani „cu strigăte mari și cu lacrimi”. Dacă în formulă mai adăugăm și postul, avem ocazia de a vedea miracole. Postul întărește efectul rugăciunii, ridicându-l la rang de cer.

Roagă-te! Dar nu formal, ci în așa fel încât să experimentezi minuni! Dumnezeu abia așteaptă să te audă. Și să îți răspundă!

SEMNUL SFINTEI CRUCI. ȘI ATÂT?

Psalmul 50:23
[23]Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește, și celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”

Mă aflu în avion, zbor spre MILANO.
După celebrele așteptări, iată-ne porniți. Mă pun să mă rog. Și chiar am un moment special de părtășie cu Cel care abia așteaptă să îi solicităm ajutorul. Când deschid ochii o văd pe doamna de lângă mine cum își face de vreo trei ori semnul sfintei cruci, pune mâna pe inimă, închide ochii și îndreaptă capul spre cer. Frumos! Mai ales că e singura pe care o văd făcând asta.
Poate au mai fost. Nu știu. Poate s-au rugat în gândul lor. Tot ce este posibil. Nu sunt adeptul atitudinii fățărnicie, a rugăciunii făcută de ochii lumii. Dar întreb: oare ne mai rugăm? Văd așa un fel de trend al indiferenței. O modă a lipsei de rugăciune. Vai! E rușinos să spui cuiva că te rogi! Oare?
Dintotdeauna oamenii s-au rugat. Mă refer la oamenii puternici și curajoși. La cei cu bun simț și înțelepți. Oare de ce ne temem să consultăm divinitatea în deciziile noastre? Ce anume ne face să ne temem? Iubiților, vreau să vedeți în Dumnezeu, persoana care abia așteaptă să fie consultat. Întrebat. Implorat. Am impresia că unul dintre motivele abandonării rugăciunii, este chiar percepția greșită despre Dumnezeu. E o teamă nejustificată în noi, care a reușit să ne convingă de faptul că Dumnezeu este împotriva noastră. De parcă Cel Preaînalt, nu are altceva de făcut, decât să dea avize negative îndilemaților. Nu, nicidecum! Preocuparea Lui principală este fericirea ta. Dar însuși faptul că încercăm să îl evităm pe Dumnezeu, indică spre tendința noastră de a decide greșit. Nu îl întreb că sigur nu e de acord. Deci din start știi că e greșit ce faci. Nu ești mai puțin vinovat,chiar dacă eviți să te rogi.

Dumneavoastră cu v-ați simți să știți ca băiatul sau fata i-au tot felul de decizii care le curma șansă la fericire în viață. Iar când îl întrebi să îți răspundă: Aa! Nu m-am gândit că trebuia să te întreb și pe tine. Nu credeam că mă poți ajuta! Te-ai simți jignit nu? Dar oare Dumnezeu?
Dacă nu îi ceri ajutorul, nu ai cum să-i mulțumești. Nu vi se pare că am început să ne încredem prea mult în caii putere de sub capotă, case mari și încălzire în pardoseală, conturi bancare, relații pe toate filierele, condiții de viață full option. Aproape că ne descurcăm fără Dumnezeu. Și Titanicul a crezut la fel. Dar un mic vârf de iceberg le-a frânt firavele aripe.
Oricât de mult ar avansa nivelul de trai, mișcăm pe acest pământ prin gratia divină. Trăim prin mila lui Dumnezeu. Suntem rodul iubirii Sale.
Nu te sfii să te rogi. Roaga-te! Cântă! Dă-I slavă lui Dumnezeu. O merită. Dar si tu meriti sa fii fericit? Consiliat de cel mai bun consilier din univers. Lasă-te inițiat de El. Și vei avea doar de castigat!

Fii mai tare decât Alexandru Macedon!

Proverbele 16:32
[32]Cel încet la mânie preţuiește mai mult decât un viteaz și cine este stăpân pe sine preţuiește mai mult decât cine cucerește cetăţi.

Nu la același nivel. Nu pe picior de egalitate. Nu mai slab, ci peste Alexandru Macedon. Acesta și-a propus într-o zi să fie șeful lumii. Și a reușit. O armată bună, ambiție mare și îngăduință divină. Toate acestea i-au îndeplinit visul. Dar nu s-a bucurat mult de victorie, pentru că, beția puterii absolute duce la schizofrenie, nebunie și apoi la moarte.

Ce folos să îngenunchezi imperii după imperii. Să ajungi il capo di tutti capi, ca mai apoi să fugi demențial de tine însuți!

Cine este stăpân pe sine, spunea Solomon, este mai tare decât cel care devorează cetăți, fortificații militare. Adevărul este că nu ar trebui să te surprindă, dar cei mai aprigi dușmani sunt la tine în dotare. Cele mai mari războaie în viață le ducem singuri și cu noi înșine. Este cu atât mai greu acest război cu cât de ambele părți ale baricadei ești tu. Adversar și aliat în același timp. Off! E cumplit! Stiu.

Dacă ar fi să enumerăm câțiva dușmani care ne tulbură liniștea și bucuria cotidiană, e o listă galantă, dar amintim câțiva:

Limba. Prin neadevăruri, vorbe netrecute prin filtrul rațiunii, bârfe, strigăte necontrolate, vorbe ușoare etc. Oricum pentru fiecare v-om fi chemați la raport la Judecata de Apoi.

Ochii. Privirile trufașe se numără printre acele lucruri pe care însuși Dumnezeu le urăște. Proverbe 6. Ochii sunt generatorul de pofte, declanșatorul de slăbiciuni senzoriale care face ravagii în conștiința noastră. Dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Mai bine fără un ochi în cer decât cu amândoi în gheenă. Sunt îndemnuri ieșite din gura Mântuitorului.

Cugetul. Pe care unii l-au pierdut și au căzut din credință. 1 Tim. 1:19. Este foarte important să ne păstrăm mintea curată. Credința este valabilă doar dacă are ca suport un cuget curat. Altfel ar fi o teorie doar declarată dar seacă.

Mădularele. Pe care din slujba păcatului să le transformăm în mădularele ale neprihănirii, puse în slujba lui Dumnezeu. 1 Cor. 5. Este atât de important ca firea pământească să fie răstignită. Iar suma tuturor activităților noastre să fie de natură duhovnicească.

Nervii. Oh! Multe excese înregistrăm și la acest nivel. Nervii reprezintă acea cantitate de venin care otrăvește tot ce e viu în jurul nostru. Nervii dezlănțuiți sunt ca marea înfuriată, ca erupția vulcanică, butoiul de pulbere care distruge, care ucide.

Fii puternic! Fii mai tare decât propriile slăbiciuni! Întrec-i pe cei care au cucerit imperii! Mai tare chiar decât Alexandru Macedon! Mai tare chiar decât tine însuți!

Răsplata o primesc biruitorii. Mai ales biruitorii propriilor tentații păcătoase. Numără-te printre ei. Luptă! Se poate!

Înălțarea care ne înalță

După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor. Faptele Apostolilor 1:9

Sfidează legile fizicii. Dă peste cap toate teoriile logicii. Sugrumă geometria în spațiu. Când în mod antigravitațional se înalță la cer. Sfidează teoria newtoniană cu minuscula „atracție gravitațională”. Cine poate sta în cale unui Hristos înviat? Nimeni!

Moartea Mântuitorului confirmă umanitatea sa, dând peste nas lui Apolinarie. Învierea confirmă moartea, astfel confirmă dumnezeirea Sa. Închide și gura lui Arie, înainte ca rugul aprins să o facă. Așa stau lucrurile când avem de-a face cu Dumnezeu. Ne supunem și credem. Și atât!

Înălțarea Domnului însă încununează atât moartea cât și învierea celui crucificat. A reintrat în slavă. S-a reîmbrăcat în dumnezeire. Este în cer. Iar noi avem nădejde în El că se va ține de promisiune. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi și voi. Ioan 14:2‭-‬3

A îndeplinit perfect planul Mântuitor. A completat cu o precizie milimetrică toate profețiile despre sine. A plătit Tot prețul răscumpărării omului. A murit. A înviat după cum zisese. Este în cer. Edificarea Sa, ne va edifica și pe noi prin credință. Într-o zi vom primi de la Dumnezeu o veșnicie, asta în cazul în care El a primit de la noi o viață. Viața noastră! Trăită pentru gloria Lui!

Căci Însuși Domnul , cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi , noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 1Tesaloniceni 4:16‭-‬17 Sunt cuvintele sfântului Apostol Pavel. Da credem în răpire, pentru că este scris în Biblie, dar și pe inimile noastre. Credem cuvintele rostite de Domnul Isus. Credem și așteptăm!

Acceptă înălțarea care te înalță. Aici vorbim mai mult decât un simplu Ispas. Vorbim de cer. De veșnicie. Vorba părintelui Dumitru Stăniloae: „Dumnezeu s-a făcut om pentru a ne putea îndumnezei”. Cam despre astfel de lucruri ne comunică Ispasul.

Crede! Și înalță-te! Peste necazuri și boli și lacrimi. Dar și peste mingiuța asta de Pământ, nițel mai mare decât cea de tenis a Simonei Halep. Înalță-te prin credință asumată! În inimă și în faptă!