Închinătorii preferați de Tatăl.

Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Ioan 4:23

Ne închinăm. Cântăm. Ne rugăm. Postăm live-uri. Distribuim piese. Cerșim like-uri. Dar, oare ne-am oprit măcar o clipă să cerem opinia Majestății Sale Dumnezeu? Ne place să cântăm despre Dumnezeu, dar oare Lui îi place formă, modul, motivația, stilul pe care îl avem?

Cu tobe, țambale, chitară și instrumente care mai de care. Nu am nici o problemă cu ele, nici măcar nu cunosc muzică, dar asta nu înseamnă că nu am nimic de spus în domeniu. Știți, a început să ne intereseze atât de mult partea tehnică a cântării, stilul, forma, prezentarea, încât am uitat că ea, cântarea este o slujbă duhovnicească. Despre această parte teologică a cântării ar trebui să ne consultați pe noi. Să țineți strâns legătura cu slujitorii dumneavoastră. Ei observă imediat influențele străine în închinare.

Nu-mi pasă de munte. Zice Isus. Nu fiți rigizi și sectari! Nu fiți exclusiviști și înguști! Acceptați închinarea altfel, dar să nu devieze de la a-L lăuda pe El. Cât cântărește deci motivația? TOT! Inima să fie curată. Cântărețul să fie născut din nou. Dacă viața căntărețului este compromisă și trăiește în neorânduială, nu face decât să trezească dizgrația divină.

În Duh și în adevăr, nu în fire și minciună. Dacă cercetarea duhovnicească este înlocuită de excitabilitatea firească, emoțională, care gâdilă doar firea pământească, iar păcătosul nu este îngrozit, atunci am deviat în mod foarte grav de la SCOP. Da, putem livra spectacole aproape bune, dar nu putem emite pretenția unei iminente treziri spirituale. Asta se face prin lacrimi, rugăciune, post și viață transformată.

Vreau să mă închin, dar nu oricum. Vreau să fie în duh și în adevăr. Nu sunt mulțumit întotdeauna de rezultate, dar mă lupt. Se cere o redefinire obligatorie a standardelor închinării. Acestea nu trebuie să slujească pieței libere, mofturilor și trandului contemporan, standardele sunt stabilite de sus în jos, vin de la Dumnezeu. Inima lui Dumnezeu dorește ceva: închinare adevărată. Cu frică, evlavie, sinceritate, sfințenie, curăție de inimă. O viață nesfântă nu va livra niciodată închinare plăcută.

Vreau să fiu un închinător preferat de Tatăl! Și tu? Atunci este obligatoriu să avem o cooperare cotidiană în rugăciune și închinare cu Hristos prin Duhul Sfânt. A sosit ceasul pentru închinătorii adevărați. Prinde curentul trezirii!

Acestea sunt vorbe pentru înțelepți. Hrană pentru sfinți. Lasă-te asimilat închinării adevărate!

Ești unic autor al cărții: „VIAȚA TA”

Și am văzut pe morţi, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărţi au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Și morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Apocalipsa 20:12

Viața ta este o carte deschisă. Mintea și inima ta reprezintă penelul care scrie pe filele albe, reprezentate de zilele tale de staționare pe Terra. Asta înseamnă că tu ești autor. E foarte important ce scrii în cartea vieții tale.

Fiecare vorbă, gest, gând, decizie, faptă se adaugă între rândurile din cartea ta. E atât de important să scrii o poveste frumoasă. În fiecare zi oamenii citesc printre rândurile vorbelor tale. Veghează să citească literatură de calitate. Umple filele cu iubire, armonie, omenie, milă, iar atunci vei avea cititori de excepție. Dacă ceva ai scris greșit prin fărădelegile tale, să știi că nu ai radieră, nici obțiunea delete. Doar sângele lui Hristos poate șterge tot ce este greșit. Pune punct și începe de la capăt, cu literă Mare, și cu Dumnezeu la cârmă.

Voi sunteți o epistolă vie, scrisă și citită de toți oamenii, spunea apostolul, ajută-i pe semeni să citească literatură sfântă. Chiar și analfabetul să înțeleagă mesajele tale. Există vieți vândute tabloidelor, unde publicul citește ură, divorț, răzbunare, bârfă și păcat cu caru’. Tu însă, dorește-ți să fii discret, modest, bun și plin de iubire, iar oamenii să citească Hristos pe tine. Asta cu atât mai mult, dacă te numești creștin.

Nu trebuie să îți faci tatuaje cu crezul, poruncile, sau sfinții pe chipul tău, ci trebuie să le copii trăirea. Vine o zi, și e aproape, când Creatorul va face o ultimă recenzie cărții vieții tale. Iar apoi va urma un verdict. Fiecare va fi trimis în împărăția căreia i-am fost dedicată cartea.

Vreau să dedic această carte, a vieții mele, Împărăției lui Dumnezeu. Și tu? Dacă da, ai grijă la fiecare vorbă, gând, faptă! Toate acestea trebuie să indice spre îndrumătorul tău.

Lasă-te îndrumat de Hristos! Și vei scrie literatură de calitate. El însuși a spus: învățați de la Mine, căci eu sunt blând și smerit cu inima. Matei 11:29

#Yes la vot și eu! Dar decidentul e Dumnezeu.

Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este rușinea popoarelor. Proverbe 14:34

Votul e în mâna mea. Politicienii sunt la mâna mea. Decizia îmi aparține mie, dar destinul meu este în mâna lui Dumnezeu. Nu votez pentru o viață mai bună, că o avem. Depinde cu cine ne comparăm. Dacă te compari cu familiile celor 25 de creștini condamnați astăzi în Irak, trăim ca în paradis în România.

Yeși la vot! Roagă-te și votează! Ridică-te din pat, mergi până la urnă și pune o ștampilă. Ține deppp demnitatea ta. Du-te! Poate nu știi cu cine și ce să votezi, mai fă o rugăciune și votează. Oare se implică Dumnezeu inclusiv în alegeri europene? Da. El este principalul actor. E Suveran. E Rege. E Stăpân. Fericirea mea atârnă de fericirea țărișoarei mele, care abia de mai numără 14 mil. de alegători. Aș vrea să îmi vină frații și surorile acasă din cele 6 țări ale Europei. Ar umple o biserică. Nu am mai fost împreună de ani de zile. Adevărul este că în ultimii ani doar înmormântările ne mai adună. Tânjesc frații noștri români, stinși de dorul de țară. De țara lor, dar condusă cu înțelepciune și dreptate.

Supuneți-vă legilor și stăpânirilor. Spune apostolul Pavel în Biblie. Păi, votul nu este obligatoriu, domnule! Corect. Dar legile care se dau și se vor da vor fi obligatorii. Iar dacă legile vor promova fărădelegi, nu e tot una. De aceea trebuie să mă implic. Să mă rog pentru legiuitori responsabili și cu frică de Dumnezeu. Păcatul aduce rușine peste popoare, dar neprihănirea, cinstea, omenia, adevărul înalță o națiune. Dumnezeu va fi întotdeauna în slujba națiunii, care va fi în slujba lui Dumnezeu.

#Yes la vot! Chiar dacă nu am așteptări prea mari de la oameni, iar așteptările mele sunt legate strict de Dumnezeu. Totuși votez. Mă bucur că votul meu este luat în serios. Am mai avut o ocazie cu referendumul pentru familie, dar am ratat-o, ca neam. Am votat și atunci. Și voi vota în continuare. Chiar dacă mulți demnitari au căzut puțin sub limita demnității, tot voi merge la vot.

Cu cât mai multe voturi ale oamenilor credincioși și responsabili, cu atât mai mari șanse să ducem o viață pașnică și liniștită. Iar România să-și recapete onoarea. După cum ați observat, nu am specificat nici o culoare politică, am însă o referință: culoarea iubirii de neam, a armoniei și a bunei conviețuiri. Iubește țara și fă ce vrei tu. #Eu yes la vot!

Ultimele vorbe ale lui Abel

Și Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. Geneza 4:10

Faceți un exercițiu de imaginație și încercați să gândiți scena plimbării de seară a celor doi frați: Cain și Abel. Nu avem acces la replicile lor. Nu sunt scrise momentele crimei. Nimeni nu a făcut reconstituire sau film documentar, dar acolo s-au întâmplat niște lucruri. Aceleași aspecte le întâlnim și astăzi la tot pasul. Haideți să facem o analiză retrospectivă a tuturor relațiilor noastre interumane.

Cuvintele înduplecătoare ale nevinovatului Abel ar fi sunat cam așa:

Oh nu! Nu face asta, fratele meu iubit. Nu face o mișelie atât de mare! Nu-i învăța pe oameni să se omoare între ei! Nu, fratele meu Cain! Tatăl nostru este numit tatăl tuturor neamurilor, de ce vrei să fii numit tatăl tuturor criminalilor de pe pământ? Nu face rușine mamei noastre, care a născut doar prinți în Eden. Nu o transforma în mamă de ucigaș cu sânge rece. Oprește-te, fratele meu Cain! Încetează, te rog! Te implor!

Dragă Cain, oare nu cumva ai ieșit să aduci jertfă lui Dumnezeu, nu asculta de șoaptele malefice, nu încerca să aduci jertfă dracilor. Nu mă ucide, fratele meu Cain! Nu face asta! Faptul că nu reacționez, nu te ajută să te consideri mai puternic, eu nu știu să gândesc decât frumos și dumnezeiește. Nu ai vrea mai degrabă să te ajut cum să fii și tu pe placul lui Dumnezeu? Hai că stau cu tine 400 de ani, să te învăț, dacă vrei. Dar dacă mă omori, distrugi șansa ta la propria fericire și grații divine.

Trezește-te, Cain! M-ai lovit, sângerez, mă doare, dar s-ar putea să îmi revin și îți promit că nu voi povesti nimic mamei și tatălui nostru. Te asigur de iertare și voi trece peste. Oprește-te, iubite frate Cain! Încetează a mai lovi într-un nevinovat. Vezi că mușcătura șarpelui invidiei este cauzatoare de moarte. E genul de moarte pe care o duci pe picioare 700 de ani. Este un soi de cancer la conștiința. Trezește-te, Cain! Și pentru că el nu se trezea, cu ultimele puteri, Abel se stinge zicând: Da, această lovitură este fatală. Nu o să mă mai ridic, o să fiu primul om care cunoaște moartea. O să rămâi singur frate. Tu și pumnii tăi încordați, dar ce folos dacă nu mai ai adversar. Și o ultimă rugăminte prietene Cain: să nu mai ucizi pe nici un frate de-al nostru, că vezi cum nu ai nimic de câștigat. Te iert anticipat, Cain. Vor urma pentru tine niște secole de coșmar, dar eu te iert de pe acum. Te iert, dar sângele meu va striga răzbunarea, nu-l pot opri din pricina dreptății divine. Te iert, dar o să dai seamă! Vei plăti! Mă duc la Dumnezeu. Poate ți s-ar părut puțin să moștenești jumătate de planetă, acum rămâne toată a ta. Te iubesc!

Dar ce vorbe înduplecătoare pot opri un criminal care fierbe în mânia lui aprinsă și pofta de a ucide? Cain este primul om care simte miros de sânge uman. El îl vede pentru ultima dată pe Abel în viață. Probabil și-a dat duhul în brațele lui, sclipind în cap doi ochi de o bunătate și blândețe ca a Domnului Isus. Apoi îl îngroapă. Nu a fost poliție prin preajmă, dar sângele celui neprihănit rămâne vocalic, strigând după ajutor la Dumnezeu. Care ascultă. Da, El vede și rânile sufletești și aude și strigătul răgușit al lacrimilor tale.

Câți Abeli să mai moară? Câți fabricanți de jertfe să mai ucidă ținând într-o mână Biblia, iar în altă paloșul? Câte suflete nevinovate să mai pice victime ale tabloidelor cancanice și site-uri de scandal? Câte nume bune să fie terfelite în mlaștinile mediatice? Câte inimi vor mai sfâșia hienele mediului online? La aceste întrebări va răspunde Dumnezeu în curând în ziua judecății. Nu se ucide doar cu sabia sau piatra, cine urăște pe fratele său este un ucigaș. Asta spunea Mântuitorul. Se poate ucide și cu vorba, cu atitudinea.

Nu sunt reacții. Nu sunt replici. Nu sunt contraatacuri. Nu. Este sângele lui Abel, care strigă la Dumnezeu după ajutor. Iubite Cain, dacă ești pe undeva, pe aici, prin preajmă, trezește-te! Nu e târziu să te oprești. Îți promitem iertare. Rănile ni se vor vindeca, invidia ta ar fi vindecată, iar Dumnezeu ar primi jertfele noastre.

Te iubesc, frate Cain!

Focul geloziei lui Dumnezeu

…căci am hotărât să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele, căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele. Țefania 3:8

Ce spumă? Care pompieri? Câte oceane de apă vor putea stinge focul mâniei sfinte? Cine se poate pune cu Dumnezeu? Când se aprinde mania Lui, cine o poate atinge? Cine o poate opri? Doar smerenia și pocăința mai reușesc a atenua mânia geloziei divine.

Care sunt acele lucruri care trezesc gelozia Lui Dumnezeu?

  1. Închinare prin compromis. Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numește gelos, este un Dumnezeu gelos. Exod 34:34 Asta ar putea să fie închinare la idoli(orice lucru cărui a îi aloc timp mai mult decât eternității), dar mai este și închinare prin viață nesfântă și duplicitară.
  2. Păcatul. Priviți la Sodoma. Luați aminte la Gomora. Când omul ajunge să trăiască pentru a păcătui, atunci Dumnezeu se aprinde în mânia Lui pentru a pedepsi nelegiuirea. N-ai vrea să te numeri printre victime!
  3. Infidelitate spirituală. Aici punctăm suma tuturor preocupărilor noastre zilnice. Imaginează-ți cum te-ai simți dacă partenerul de viață ar petrece mai mult timp cu un dușman al tău care ți-a jefuit casa și s-a făcut stăpân pe ea. E adevărat că te-ar face gelos și dacă nu ești? Oare Dumnezeu cum se simte când tu petreci ore în șir pe la Tv, meciuri, rețele de „anti”-socializare, știri, telenovele, internet, cu acțiunile „adversarului” Său? Ai grijă să nu aprinzi focul geloziei lui Dumnezeu peste casa ta.
  4. Minciuna. Zici: „sunt creștin”! Asta înseamnă că ești un mic Cristos, un urmaș al Lui, de aici rezultă că suma tuturor activităților tale din timpul liber seamănă cu ale Lui: vorbire, preocupări, caracter, gândire, fapte. Dacă lucrurile stau diferit, și te asemeni cu „adversarul” lui Dumnezeu, înseamnă că trăiești în minciună și te faci vinovat de flirt în formă continuată! Ai grijă, că e mediul prielnic de a aprinde focul geloziei divine!
  5. Compromisul. Orice acceptare a compromisului, care în general se face pe ascuns, este un act de sfidare la adresa divinității și o încercare furibundă de a fi „discret”. Asta însemnă o gravă subestimare a omniscienței lui Dumnezeu. Apelând la armele „adversarului”, nu faci decât să trezești focul geloziei divine!
  6. Autoneprihănirea. Prin încercările noastre și folosirea propriilor forțe de a ajunge la neprihănire, involuntar î-L scoatem pe Dumnezeu și jertfa lui Hristos din schemă, iar asta ar trezi focul geloziei Lui. Sfintei Lui gelozii!
  7. Inactivitatea. Sau lenevia spirituală. Rob viclean și leneș, așa îl vede Stăpânul pe creștinul leneș, inactiv, ursuz, neimplicat. Focul mâniei Sale, l-a trimis în Gheenă. Nu e de joacă!

Nu L-ai cunoscut așa pe Dumnezeu? Știu. Ai crezut că este doar bun, milos, plin de îndurare, răbdător, iertător. Nu ești cu nimic dezamăgit acum. Așa este Dumnezeu, cum L-ai știut tu, dar ai cunoscut doar jumătate de adevăr. El este și un foc mistuitor. Evrei 12:29
Nu uita niciodată pe Dumnezeu! Căci Domnul Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.
Deut. 4:24 Implică-L în deciziile tale. Ia-L ca tovarăș de călătorie. Consultă-L. Iubește-L cu toată inima și puterea ta, și vei vedea că mare va fi binecuvântarea pe care o poate aduce sufletului tău.

Rămâi fidel, trăiește în adevăr, iubește, recunoaște-L în toate căile tale, și Dumnezeu îți va netezi toate cărările tale. Și vei scăpa de aprinderea focului geloziei divine.

Poetul și poezia

Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă și zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Psalmul 45:1

A fi poet, înseamnă a vedea ceva frumos acolo unde nu este nimic vrednic de admirație, iar acel ceva sau cineva ar avea zero șanse de a fi băgat în seamă. Asta înseamnă a vedea eternul în fiecare secundă de efemeritate.

A fi poet, înseamnă a vedea o oază în pustie, iar dacă nu este posibilitatea de a găsi oaza, trebuie să fie capacitatea de a o inventa. Astfel încât, orice suflet flămând să servească puțină mană divină, iar cel însetat să aibă o stâncă spartă de unde să bea nițică apă. Cel toropit de căldură să aibă un nor, iar cel înfrigurat noapta să aibă un călduros stâlp de foc, fie și fumegând va putea încălzi pe cineva.

Poetul este acel suflet care se încăpățânează să smulgă frumosul dintr-o lume din ce în ce mai urâtă. Să culeagă firișoarele de aur ale dragostei de printre pietrele urii. Să strecoare prin ciurul prozodiei mormanele de răutate, pentru a selecta cu măiestria condeiului și onestitatea gândirii, toate fibrele binelui.

Poetul, este un miner care mută munții deznădejdii înspre pustie prin credința și înțelepciunea sa, ca mai apoi să împartă boabe de speranță prin firimiturile aurului recuperat.

Poetul, se naște, nu se face. Este inspirat, nu cel mai deștept. Este cinstit, nu doar realist. El chiar iubește, nu e doar romantic. Poetul nu dă pronosticule, el chiar este un bun vizionar. El poate da glas naturii, dă culoare pustiului, pune grai în gura păsărilor, vorbește până și cu stelele. Dacă poate cineva să cuprindă în brațe universul, atunci va reuși să înțeleagă tot ce a vrut să spună poezia și poetul.

Nopțile poetului sunt albe. Și este bine așa, altfel, fără poezie toate zilele noastre ar fi negre! Poetul este lumânarea ce se topește spre luminarea altora, iar abia după ce s-a transformat în ceară, începem să o prețuim și să realizăm că ne-ar fi fost utilă dacă mai era.

Poetul este acel om, care continuă să vorbească și după ce nu mai este. Lumina lui este veșnică, atât prin graiul său, cât și prin scrierile sale, el continuă să încălzească și după ce se stinge, și tot mai luminează și după ce nu mai este. Pentru că Lumina este Hristos, iar dacă El inspiră versurile, atunci lira va fi eternă.

Ca pana în mâna unui scriitor iscusit să-mi fie limba, așa este scriitorul și poetul care stă la dispoziția lui Dumnezeu.

Cu dibăcie și erudiție, poetul are capacitatea de a colora o istorie gri, astfel trecutul capătă sens. El poate picta și viitorul, dând speranțe celui deznădăjduit. El reușește deci, să dea sens prezentului, să-l descătușeze dintre lanțurile pământului ascuns în clipe. Poezia este mama muzicii!

Scoate poetul din tine! Dacă ești poet, luptă-te să fii! Dacă nu ești poet, prețuiește ce ți se oferă. Că până la urmă toate vin de la Bunul Dumnezeu.

Inima toxică te intoxică

Inima stricată se va depărta de mine; nu vreau să cunosc pe cel rău? Psalmul 101:4

Există în noi o blestemată de dorință de a cunoaște detalii picante din viața oamenilor controversați. Le sorbim cu o sete sălbatică prin: ziare, mediul online, tabloide, programe de scandal. Stăm holbați cu ochii în televizoare dacă la braking news este un titlu incitant sau excitant. Ți-ai pus vreodată întrebarea: Cu ce te-a îmbogățit informația respectivă? Ce învățătură ai tras? Cu ce ai rămas zidit?

Vine calomniatorul, care poate fi prietenul tău foarte bun, dar care este un/o bârfitor/bârfitoare de primă clasă. Fugi cu 200km/oră de el/ea. Genul acesta de oameni au otravă cauzatoare de moarte sub limbă. Ei au numai lucruri rele, negative, critice, iar niciodată o vorbă bună. Adună complexe, neîmpliniri, frustrări, iar mai apoi caută un coș pentru a le vărsa. Să nu te arăți niciodată deschis la așa ceva. Devii ca ei în curând!

Inima lor toxică te va intoxica și pe tine dacă nu ești vegheator. Regele David, afișează aici un dezinteres conștient și sănătos. Vorbind cumva în scârbă el zice: nu vreau să cunosc pe cel rău! Să se depărteze de mine! Știu că răul e ca o lipitoare și are nevoie de piață de desfacere, dar de ce să fiu eu tomberonul lui? De ce să-mi otrăvesc mintea? Când pot să-mi păstrez inima curată.

Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu. Matei 5:8.

Aici sunt două aspecte foarte importante. 1. Inima curățită în sângele lui Hristos. Aceasta este opera mântuitoare a Sfântului Duh, accesată prin pocăință și naștere din nou. 2. Păzește-te de paraziți! Tu poți să ai inima curată, dar cei cu inima plină de venin și otravă cauzatoare de moarte te pot ucide.

Ai grijă de inima ta! Depărtează-te de cei răi. De bârfitori. De calomniatori. Caută compania oamenilor cu inima curată. Păstrează-ti gândirea și sentimentele curate. Așa va face întotdeauna înțeleptul.

Și nu uita. Inima toxică te intoxică iremediabil. Salvează-te!