Despre onisimbotezatu

”Doar prin Tine sunt ce sunt!”

A 8-a epistolă generală. Tu!

Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toţi oamenii.

Cunoaștem cele șapte epistole generale ale Noului Testament, de la Iacov la Iuda. Se numesc generale deoarece conțin scrisori scurte, fără un anume destinatar, ceea ce sugerează că învățătura lor este pentru toți creștinii din toate timpurile. Epistola lui Iuda este foarte scurtă, nu are numai câteva versete care subliniază niște principii fundamentale cu un puternic factor apologetic.

Ca perioadă istorică, între epistola lui Iuda și împlinirea evenimentelor Apocalipsei, sunt vreo două milenii. Cine predică în această perioadă? Cine scrie? Cine propagă Împărăția lui Dumnezeu? Cine? Tu și eu!
Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne. 2 Corinteni 3:2-3

Aceste versete au dimensiuni sociale extraordinare, reprezintă un fel de bază a disciplinei Teologie Publică. Hristos trebui să fie purtat de noi: la școală, pe câmp, în pădure, în familie, la biserică, peste tot. „S-ar putea ca singura evanghelie pe care unii oameni o vor citi în viața lor să fie evanghelia faptelor tale”. O ideie foarte frumoasă.

Voi sunteți o epistolă, dar să fiți una vie. Prea mulți creștini au devenit epistole moarte, prin viața neduhovnicească pe care o duc în timpul săptămânii și pe la locul de muncă. A fi o epistolă vie înseamnă, a pune Evanghelia pe picioare, a da viață Cuvântului sfânt prin trăire și viață curată. Înseamnă punerea în aplicare a roadei Duhului Sfânt.

Viața sfinților, moartea martirilor, scrierile patristice, nu au făcut altceva decât să perpetueze Evanghelie peste veacuri. Oare care sunt cuvintele pe care le citesc oamenii pe noi, creștinii contemporani, pe hainele noastre, pe fețele noastre, în cuvintele și privirile noastre, în faptele noastre.

Lăsați-vă interpretați de oameni! Lăsați-i să citească literatură de calitate în comportamentul vostru. Ajutați-i să-l vadă pe Isus în noi. Dacă șeful tău sau Dumnezeu are nevoie de un om, oferă-i ocazia să acceseze adresa ta de casă.

Fiți o epistolă vie! Un indicator spre cer. Toți oamenii să citească pe fruntea noastră ISUS. Acesta este creștinismul adevărat, nu dogme și culori religioase, ci caracter și fapte.

Reclame

Același, dar diferit

Același, dar diferit

Aceeași lună 🌒
Același cer,
Același soare ☀️
Același taler.

Aceiași țară,
Același vad,
Același paradis de îngeri
Același demonic iad.

Același Rege,
Același Regat,
Unul e fiu
Iar altul e argat.

Același munte🗻
Același lac,
Același Dumnezeu,
Și același drac.

Aceeași mare,
Aceiași copii,
Unii sunt robi,
Iar alții sunt fii.

De ești același,
Să fii diferit!
Și în gândire
Dar și în iubit.

Avem o Țară,
Avem un Palat,
Dar ca Tărâm
E pe Celălalt.

Acolo e Domnul
Aici suntem noi,
Întinde-i dar mâna
Și vino cu noi.

Pășim în lumină
Cu fruntea în sus,
În Țară de îngeri
La Domnul Isus!

Că suntem aceeași
Ne-a dat Dumnezeu,
Să fiu diferit,
Asta decid eu!

Slujire în Oltenia= lupte cumplite!

Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. Luca 10:18

Misionez de vreo 15 ani în Oltenia. Am avut ocazia să văd multe. Am început cu pastorul Nicu Margăian și apoi am continuat, cu Valer, fratele Duțu și alte echipe. Fiecare drum făcut în această zonă a fost unul teribil. Sa lăsat cu accidente, înjurături, pagube, răsturnări de mașini, războaie spirituale cumplite.

Sunt programat în seara asta la Filiași. Noaptea trecută fetiță a fost mai agitată ca oricând. Daniel, fratele ce trebuia să vină cu mine nu a dormit toată noaptea. Deja știam că nu va fi ușor.

Pornesc la drum. Singur. Fac plinul mașinii, să nu mă ia vântul, că e destul de ușoară, iar nici eu nu sunt prea greu. Mă lansez pe autostradă și pornesc în trombă. Nu parcurg 10 km și îmi sare mașina din viteza a cincea. Se oprește motorul și face un zgomot ciudat. Nu mai pornește. Sun mecanicul. Da, a picat distribuția. Sună frații de la destinație pe unde mă aflu. Le povestesc puțin, îmi spun că seoagă pentru mine. Sunt contratimp. Mă rog și dau telefoane. Și aștept! Dumnezeu face ca puterea satanei să pice la pământ în fața noastră. Nu mergem în nume propriu, mergem în Numele Regelui.

Slavă lui Dumnezeu! Un frate cu inimă îmi răspunde. Vine Codrin cu mine. Rugați-vă pentru noi. Să ajungem cu bine! Domnul are nevoie de noi și sunt sigur că va lucra deosebit. Am tras mașina în prima parcare și am pornit. Suntem pe drum. Totul se face cu mari sacrificii. Spurgeon spunea: „cine învinge fără luptă, triumfă dar fără glorie”

Doamne dă izbândă!

Salvați-vă copiii!

Și eu am copii. Și mă tem în primul rând pentru ei. Copiii noștri sunt în mare pericol, dacă nu intervenim!

Incontestabil sunt o mulțime de lucruri bune pe care ni le-a adus tehnologia. Aparaturi medicale, tot felul de instrumente și mașini performante în industrie, dar luxul atrage după sine pericole uriașe. Dacă nu intervenim la timp, ne pierdem copiii!

10(zece) riscuri majore, cauzate de expunerea excesivă a copilului tehnologiei

1. Mănâncă, uitându-se pe tabletă sau telefon; lucru foarte grav, ne avertizează specialiștii. Nu are control asupra mâncării, nu mestecă suficient, nu respectă măsura potrivită vârstei lor, iar întreg metabolismul se dă peste cap și organismul se dezvoltă disproporționat.

2. Adorm cu telefonul. Expunerea ochiului oricărui fel de lumină artificială a display-ului, acesta suferă traume uluitoare. Strică dioptriile, crește tensiunea olfactivă, strică optica din cauza distanței mai mici de 30 cm. Cu atât mai mult dacă se întâmplă noaptea, în timpul programului de somn.

3. Undele. Expunerea creierului la conexiunea permanentă a telefonului și mai ales un creieraș nedezvoltat, provoacă agitație, hiperactivitate, violență prin imitare de personaje, maturitate rapidă și deformată. Întrerupeți datele mobile pe timpul nopții! Și țineți telefonul la distanță de minim 1 metru de cap.

4. Oboseala. Cadru didactic fiind, ne confruntăm cu niște cazuri care ne depășesc în rândul copiiilor. Anxietate, oboseală, lipsă de concentrare, depresie, gânduri suicidale, teme superficiale sau nerezolvate. Aceste stări sunt îngrijorătoare dacă se întâlnesc la copii. În general, unele dintre ele sunt specifice liceenilor și studenților, iar noi le avem și la clasele primare.

5. Obezitate. Tot mai mulți copii solicită scutire medicală de la orele de sport. Expunerea excesivă jocurilor electronice, animațiilor și filmelor, crează probleme grave motricității, care este fundamentală dezvoltării armonioase. Suntem pe locul 2 în Europa la capitolul obezitate infantilă, 1 din 15 copii este obez. Și dezvoltă majoritatea bolilor pe care le au bătrânii trecuți de 70 de ani.

6. Grave probleme sociale. Nu mai știu să comunice cu părinții, cu bunicii, cu profesorii. Au dezvoltat un individualism de tip robot. Vorbesc monosilabic, incorect gramatical, violent și foarte vulgar. Plimbați-vă cu ei! Citiți împreună! Jucați-vă cât mai mult cu ei! Și nu le pretindeți ceva ce voi nu faceți. Nu poți să stai ca părinte 4 ore pe zi pe internet, dar să obligi copilul să nu stea. Ei ne vor copia la maxim.

7. Capacitate intelectuală foarte scăzută. Să nu fii mulțumit că îți știe toate personajele de la Disney, dar nu cunoaște numele niciunui verișor primar. Am elevi și de gimnaziu care nu știu vârsta părinților, dar știu să joace FIFA 2025. Ce folos?! Învățați-i poezii, capitale de țări, orașe, astronomie etc Deschide-i orizontul cunoașterii copilului tău. Mai bine să fie nemulțumit acum, pentru că îl restricționezi de la telefon, și să îți mulțumească atunci când va fi mare că ai făcut inginer din el. Nu forma colecționar de FB sau 10, ajută-l să fie înțelept, să gândească, să rezolve singur situații dificile. Să fie harnic și practic.

8. Insensibilitate. Nu mai știe să reacționeze la situații reale, pentru că tehnologia îi paralizează simțul civic, spiritual, emoțional. Nu își va plânge bunicii pentru că nu îi cunoaște. Învață-l să plângă și în rugăciune pentru mama lui, sau când a picat pe iarbă sau cu sania, nu doar când îi smulgi telefonul din mână. Va deveni egoist și mândru, fără să empatizeze cu un coleg sărac, cu un cerșetor sau în alte circumstanțe.

9. Lenevie. Dacă nu intervenim la timp, vom crește un părinte obez, care va lâncezi într-o garsonieră cu igrasie fără adăpost fără să realizeze ceva în folosul societății. Copilul trebuie învățat de mic să repare, să facă curat, să aibă grijă de flori, să își facă patul singur. Acestea sunt lucruri elementare pe care trebuie să le învețe de la părinți. Nu așteptați de la noi, că avem o programă școlară foarte încărcată. Abia răzbim să o parcurgem. Nu am creat-o noi! Dar suntem obligați să o respectăm. Fă un student harnic din copilul tău, nu un trișor oportunist, că va polua în jurul lui.

10. Superficialitate. Lumea a fost condusă de oameni care și-au propus a trăi profund. Nu încuraja copilul să spicuiască operele pe care le are de citit, să învețe pe fugă, să mănânce în grabă, să copieze. Viața virtuală va crește un caracter superficial, fără esență și profunzime intelectuală. Ori nu asta are nevoie generația de mâine. Motivează-l să gândească, dă-i sarcini plăcute și utile să le rezolve. Asigură-te că respectă programul de somn!

Salvați-vă copiii! Aveți milă de ei! Măsura în care îngrijești de el cât este mic, va îngriji de tine la bătrânețe. Ignoră-l și vei fi ignorat.

Știu că este greu! Știu ce lupte duc și eu cu copiii. Dar nu trebuie să cedăm! Luptăm pentru ei! Muncim pentru ei! Trăim pentru ei! Investim pentru ei! Construim pentru ei! Atenție! Nu cumva să îi pierdem chiar pe ei! Că atunci am trăit degeaba.

Avem credință. Muncim. Ne implicăm. Iubim. Și creștem împreună cu copiii noștri. Ca în final să ajungem în cer cu ei! Doamne ajută-ne! Dacă întâmpini dificultăți, nu e rușine să ceri ajutor.

Creștin inflamabil

Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceștia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Și a zis: „Pentru ce te-ai coborât tu și cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria și răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta.” 1 Samuel 17:28

Samuel ne înfățișează aici un Eliab inflamabil, iritat, nervos, mânios. E ca o răbufnire a complexelor adunate în timp. El a fost martor la ungerea lui David ca împărat. Eveniment petrecut după ce, pe rând, ei au fost refuzați. Nu a uitat asta până a plecat în mormânt. Pentru că invidia ucide prematur!

Aveau 40 de zile de când se înjurau între ei, își trimiteau blesteme și amenințări reciproce cu filistenii, iar pe când Dumnezeu le trimite izbăvitorul, ei manifestă ură și dispreț față de el. Duelul cu Goliat a fost botezul politic al tânărului rege și confirmarea în fața Curții Marțiale, a regalității lui David.

Motivele care produc inflamarea:

1. Amintirile neplăcute. Eliab, a fost semnalizat de Samuel și evitat, pentru că Domnul alesese pe David. Același lucru persistă până astăzi, un om ales de Dumnezeu are critici, oameni invidioși, comentatori, vorbitori de rău. Dar pentru că David are în el sânge albastru, acestea nu îl doboară ci îl fac rege al lui Israel. Nu lăsa amintirile copilăriei să te doboare în raportarea la frați, părinți, că îți fură bucuria de a trăi. Uită, iartă, treci peste!

2. Complexele. De ce el și nu noi? Ce are el în plus? Eu sunt mai prejos? Acestea au fost întrebările care a umplut de lepră pe Maria, sora lui Moise. Oare numai prin Moise vorbește Dumnezeu? Atenție mare la îndoieli și subestimări că pot fi furtunos împotriva ta! Așa s-a inflamat și Eliab.

3. Tradiția fără caracter. Eliab cade în ispita lui „Big brother”. El crede că dacă e mai bătrân e și mai înțelept și își auto-abrogă dreptul de judecător. El crede că se poate manifesta prin ură, dispreț, ocară, jignire, înjosire, subestimare publică. Hei! Eliab, ai grijă cum vorbești cu majestatea sa Regele tău, David! Trebuie dacă ești mai mare ca David, să dovedești caracter pentru a fi ascultat, nu te impune prin forță, ridicare de ton, agresiune fizică și psihologică.

4. Presiunile psihologice. Depresia. În oare care măsură e de înțeles comportamentul lui Eliab. De înțeles nu lăudat nici justificat! Moartea pândea la orice colț. Amenințarea uriașului, le-au provocat o umilință națională mai bine de o lună de zile. În acest context apare David cu o ideie trăsnită, să bată pe Goliat. Din nou umilință. Dar asta vine direct de la Dumnezeu, pentru o armată care pleacă la război cu un împărat lepădat.

5. Neputința. Un om ajuns la capătul puterilor, care e prea mândru să recunoască limitele lui. Un Eliab care nu poate accepta să fie ajutat de mai tânărul lui frate. O ciocnire de orgolii a fraților, care nu sar în ajutor lui David, semn că le convenea dojeneala lui big brother, împotriva viitorului rege. Și ei gândeau la fel, dar nu aveau puterea să înceapă, faptul că a pornit logoria lui Eliab, le dă satisfacție maximă.

6. Invidia. Nu vreți să știți cât de devastatoare este această leucemie intelectuală, invidia. Ca boală autoimună a sufletului, e o formă de suicid lent. Cine are invidie se stinge de pe picioare, îmbătrânește cu zile, doar din cauza scenariilor din mintea lui. Oile, stâna, acestea sunt pretextul sub care se ascunde ură fratricidă de tip Eliab.

7. Caracterul neduhovnicesc. Un om duhovnicesc gândește duhovnicește, dar un om firesc nu poate gândi duhovnicește, ne lămurește în cap. 2 din 1 Corintieni, apostolul Pavel. Omul duhovnicesc recunoaște valoarea celuilalt, îl respectă, se roagă pentru el, îl susține, îl ajută! Omul firesc e incapabil de a cultiva acest fel de gândire. Dacă Eliab ar fi fost un om duhovnicesc, ar fi fost cel puțin recunoscător fratelui mai mic pentru că i-a adus pâine și caș, lui, dar și fraților.

Creștinul în genul lui Eliab, e ca o bujie incandescentă, care abia așteaptă o scânteie care să-i favorizeze judecățile lui deformate. E omul care acuză nejustificat, doar pentru a acoperi complexele personale. Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii! Oare la cine erau acestea? În general, omul de tip Eliab care acuză, face aluzie la lucrurile care se găsesc în adâncul inimii lui. Eliab întotdeauna va vedea pe David: rău, mândru, arogant, mincinos, îndrăzneț. Da așa vor vedea tot timpul gemenii lui Eliab pe regii aleși de Dumnezeu. Eliab, ai grijă de David, el este singura ta șansă la supraviețuire. El îți omoară ucigașul și duce imperiul neamului tău mai departe. Și-a pus viața în joc pentru oi, să poți mânca brânză acum, își va pune viața în joc în duelul cu Goliat, să trăiască în pace fiii tăi Eliab. Din David se naște Mesia, Unsul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii întregi.

Creștinul inflamabil, este acel om nervos, care trântește și jignește în toate direcțiile punctelor cardinale. Vorbește de rău, e iute la mânie, ridică tonul, urlă ca un leu turbat, face spume la gură, e un fel de Vadim Tudor în convulsie. Se manifestă cu violență fizică și verbală. Nu vă temeți de ei, nu sunt periculoși, doar că au capacitatea de a face praf și fum și zgomot, și dezinformare. E genul de pseudo-creștin carea a zidit toată viața paie, lemn și trestie. Orice scânteie îl aprinde.

Fii un creștin veritabil! Răbdător. Blând. Plin de bunătate. Fii un David după inima lui Dumnezeu! Dezvoltă un caracter hristologic, plin de roada Duhului lui Dumnezeu. Numai așa putem răspândi lumina Evangheliei Păcii.

Regele lumii și țânțarul morții

Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puși în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare. Psalmul 62:9

Născut din părinții Filip și Olimpia, Alexandru Macedon sau micul semizeu, cum era numit în antichitate, se afișează în istorie ca o stea căzătoare: cu cât viteza căderii e mai mare, cu atât strălucirea e mai mare. Elev al strălucitului filozof și profesor Aristotel, Alexandru s-a dovedit a fi un geniu, maestru militar unicat, curajos, așa că micul rege macedonean, de numai 18 ani, ajunge stăpânul lumii. Nimeni, niciodată nu a contestat genialitatea acestui om unic.

Visul său a fost de a cuceri Imperiul Persan, principalul rival istoric al regatului Macedoniei. Cucerește nu doar pe persani, ci toată Asia Mică, ajunge până în India, se face foarte curând șeful planetei. Nimic nu i-a stat în cale. Niciun imperiu, niciun împărat, nicio armată, nicio fortăreață, niciun zeu. Nimeni!

Dar în duel cu moartea este bătut la zero de celebrul țânțar. Scenele referitoare la moartea lui sunt diverse, dar cea mai plauzibilă rămâne varianta morții cauzate de malarie, în urma înțepăturii unui țânțar purtător al acestui virus în mlaștinile indiene, pe când tatona terenul pentru o ultimă lovitură militară.

Avea scenarii. Avea vise. Avea planuri. A numit câteva metropole cu numele său. Probabil, după ce reușea confiscarea planetei îi schimba numele în planeta Alexandru. Și-ar fi făcut temple, statui, religie proprie, multe. Dar nu a apucat, pentru că moartea curmă multe planuri, bune și rele. Moartea schimbă destinele oamenilor, țări, imperii. Moartea, numai Hristos prin jertfă, o poate îngenunchea.

Stimate muritor: tu nu ești Macedon. Nu ești semizeu, pentru că nu există semizei, ci doar Dumnezeu, oameni și demoni. Oricât de mari ne-am crede, nu uita că moartea antrenează deja țânțarul care îți poate deveni „naș” într-o clipă. Moartea are ac de cojocul fiecăruia, inclusiv pentru cojocul alexandrin.

Cel mai puternic țânțar, care de fapt nu era așa puternic, era normal, de câțiva microni lungime și vreo 0,5 gr greutate. A reușit performanțe pe care le-au ratat împărați la rând. Moartea vine subit. Nu te întreabă pe tine. Nu e curioasă câți ani ai. Nici câți bani ai. Nici funcția ta. Când moartea primește ordin de la Suveran, pleci!

Nu vă încredeți în cei mari. Cei mari sunt un fel de Zachei ai lumii. Mai marele vameșilor era mic de statură. Așa sunt toți „mai marii” pe care îi vezi tu: mici…mici…O ironie a sorții, o faci pe mai marele, dar ai nevoie de un copăcel să vezi și tu cinci metri mai departe. Însă oricât de mic ai fi, în felul lumii, cu un Hristos atât de mare în inima ta, devii semnificativ în ochii lui Dumnezeu.

Oricât de mare te-ai crede, nu uita că sunt țânțari mai mari decât tine. Nu uita că există un Dumnezeu și mai mare. El este totul în toți. Oricare ar fi sfârșitul tău, nu e tragic dacă inima ta este plină de Isus. În acest caz, sfârșitul tău devine un veritabil și minunat început în Regatul lui Dumnezeu.

Atenție! Pericol de țânțari la tot pasul. Nu vă încredeți în voi! Mai degrabă temeți-vă de voi! Temeți-vă de Dumnezeu! Căci sfârșitul poate fi la un țânțar distanță! Sau viața la o cruce depărtare de tine.