Accident mortal! Acum!

Din nou neatenția face victime. Mortale. Mașini de poliție. Ambulanțe. Fiare înșirate pe poiană. În fața noastră. Pe autostrada Lugoj- Timișoara.

Doamne de cate ori ne-ai trecut pe lângă astfel de evenimente. Nu suntem cei mai buni șoferi. Nu avem cele mai bune mașini. Nu suntem cei mai buni creștini, dar îndurarea Ta e mare! Deaceea ne-ai păzit până aici!

Un șofer de microbuz pe banda de urgență își schimbă roata. Un Tir polonez îl spulberă ca pe o cutie.

Suntem vii. Nevătămați! A fost pe celălalt sens. Ne întoarcem spre casă cu Denis, Sem și Beatrice. Dragi șoferi. Până la drumuri mai bune. Atenție! Viteză rezonabilă! Respect în trafic! Și să nu uitați să plecați cu Dumnezeu la drum! El nu pretinde loc pe scaun, nu are bagaje, nu vrea condiții termice, nu solicită restaurant, nici mâncare nici băutură. Se mulțumește să fie în inima ta!

Doamne ajută!

Foarfecele care taie speranțe și inimi

Fraţii mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului Dumnezeului meu. Iosua 14:8

Cum știu frații și apropiații să frângă inimi, nu știu dușmanii. Lovitura de aproape doare mai tare din mai multe motive: 1. Forța loviturii e mai mare; 2. Apropiații știu exact unde să lovească, ei cunosc vulnerabilitățile și ținta este sigură; 3. Poate le face cu ochiul poziția și postul tău. Motive sunt multe. Cert este că frații lui Iosua au fost suficient de „dibaci” să taie inima poporului.

Sunt mulți tăietori de inimi în jurul nostru. Coincidență sau nu, aceștia sunt în deosebi și tăietori de lemne. Cine e înțelept pricepe aluzia. Suntem înconjurați de oameni pesimiști, descurajatori, demoralizatori, devastatori, ironici. De regulă sunt oameni care nu au condus nici măcar roaba, vorba fostului primar general al capitalei, Sorin Oprescu.

Acest foarfece are capacități multiple în a tăia aripi, speranțe, elanul, răsuflarea. Proprietarii lui sunt oameni în genul lui Eliab sau cei zece negativiști omorâți de Dumnezeu pentru îndoială semănată. Tăietorul de inimi e negativistul care omoară sentimentele speranțelor tale cu argumentele rațiunii lui mioape intelectual. Încearcă a te convinge că nu ești în stare să faci nimic. Așa îți trebuie, dacă te umilești până acolo încât să-i bagi în seamă!

Poate ai fost victimă cordială a acestui specimen. Nu te opri! Nu dispera! Ignoră și mergi mai departe! Watchman Nee spunea: dacă te oprești să arunci cu pietre în toți cățeii care latră, nu mai ajungi la destinație niciodată. Lasă-i să latre, că de aia sunt căței să latre. Sunt două categorii de oameni: 1. Oameni slabi care se i-au după părerile altora, și nu mai fac nimic; 2. Oameni puternici care îi ignoră și conduc lumea. Inclusiv pe cei din prima categorie. Sunt oameni care văd un miracol în fiecare zi, și oameni care nu fac altceva, decât să numere firimiturile de nori din fața soarelui unei zile superbe.

Ai fost secerat/ă cordial? Ai avut numai descurajări în viață? Ai fost interpretat/ă greșit și criticat/ă de cei dragi? Ai fost convins/ă să renunți? Ai fost desconsiderat/ă? Bun venit în „clubul”oamenilor puternici! Ești pe drumul cel bun.

Hristos coase inimi tăiate. Mângâie răni cordiale. Îți dă curajul de a îndrăzni din nou. Te ajută să mergi mai departe. Hai! Se poate!

#Șîeu 15 minute, dar pentru Dumnezeu.

Opriţi-vă și să știţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.” Psalmul 46:10

Trebuie să recunosc faptul că 15 minute astăzi mi-am întrerupt orice activitate. Stefan pare, și cred că este un băiat inteligent, cinstit, harnic și patriot. A reușit să oprească inima României pentru 15 minute. Este uimitoare puterea de mobilizare a acestui om. Gestul lui Ștefan Mandachi va fi un fenomen de referință pentru România următoarelor decenii.

O țară va izbuti prin cinste, muncă, inițiativă, curaj. Toate acestea trebuie asumate de fiecare dintre noi, dar să nu pierdem o secundă din vedere faptul că nimic nu se poate realiza fără credință și Dumnezeu. La asta oare câți români ar adăuga la status #șîeu? Câți? Pentru a estima un răspuns, întreabă-te dacă tu ai posta asta!

Recomand primul metru pentru Dumnezeu! Primul pas spre Sfântul lui Israel! El nu ne garantează doar autostrăzi, ci o Cale dreaptă spre împărăția Sa. Spune #șîeu! Dacă Iosua a oprit Soarele și Luna pe cer printr-o rugăciune. Ilie a oprit cerul să nu mai des ploaie. Bartimeu a oprit pe Hristos, Creatorul astrelor, uniți în sfințire, șî noi vom putea opri pe Dumnezeu deasupra României! Dacă noi nu ne vom opri, va vorbi Dumnezeu cu măgăriță lui Balaam, cu munții, cutremurele și uraganele. Atunci ne va opri El! Dar oprirea Lui doare!

Suntem ocupați. Știu. Poate prea ocupați. Vă propun #15(cinșpe) minute de activitate devoțională pe zi pentru sufletul nostru. Pentru veșnicia noastră. Pentru Împărăția lui Dumnezeu. În fiecare zi la h15:15 să ne oprim din orice activitate. Să închidem Instagramul și Facebookul și să ne îndreptăm ca leprosul de origine samariteană din vechime cinșpe minute ochii spre Dumnezeu. Oare cum s-ar simți Stăpânul? Să deschidem Biblia, să citim cinci minute, alte cinci minute să ne rugăm, iar alte cinci să medităm la nemurire. 15 min x 10 mil de români activi= 150 milioane de minute (2.500.000 de ore/zi) pentru Dumnezeu. Așa se construiește veșnicia!

Vreau cât mai mulți români în cer! Șî eu! Vreau oameni cinstiți la conducerea țării! Șî eu! Ne dorim un stop de o veșnicie al avorturilor din România! Șî eu! Să fie cât mai pline bisericile din România de români și credincioși! Șî eu! Să intre în faliment casele de copii din Romania, pentru că pruncii se întorc la părinții lor! Șî eu! Nici o mamă să nu-și mai abandoneze copilul la naștere! Șî eu! Toți medicii să refuze a mai face vreun avort! Șî eu! România să facă primul metru/pas spre Dumnezeu. Șî eu! Astfel Hristos, care este Calea, Adevărul și Viața, ne garantează fără vreo taxă intrarea slobodă în Împărăția lui Dumnezeu.

#Cinșpe minute, dar pentru Dumnezeu! Spune #șîeu!

Alergie la păcat

(căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor își chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea și auzea din faptele lor nelegiuite). 2 Petru 2:8

Astenie de primăvară. Alergie la polen, la buruieni, praf, gluten, lactoză. Merg zilele acestea la doctor. M-a întrebat înainte de a-mi prescrie antibiotice dacă am alergie la ceva. I-am răspuns că am. Pentru moment s-a oprit, pentru că tocmai scrisese antibioticul. La ce? Mă întreabă nedumerită. La minciună, doamna doctor. La minciună și păcat. Zâmbește și face o pauză contemplativă. Apoi îmi răspunde,: „da, toți ar trebui să avem alergia asta!”

Despre asta este vorba. Suntem o generație de îmbufnați. Nemulțumiți. Recalcitranți. Revoltători la lucruri sau pentru lucruri neesențiale. Sensibili la aspecte neimportante, și energici pro sau pentru lucruri de doi bani. Dar cine mai este alergic la păcat astăzi? Cine își mai chinuie sufletul în Sodoma ca Lot? Cine mai ia atitudine împotriva idolatriei ca Asa? Cine mai plânge pentru poporul nostru ca Neemia? Cine mai arde pentru cel căzut ca Pavel? Cine?

Cine mai pune paravan ochilor la filme mizerabile? Cine mai fuge ca Iosif de poftele tinereții? Cine mai închide urechile la cuvinte cu dublu înțeles? Cine mai pune frâu limbii la cuvinte ușuratice? Cine mai e interesat de cugetul său pentru a-l păstra curat? Și mintea și imaginația? Cine?

Isaia 5:18
Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii și păcatul, cu șleaurile unei căruţe.

Asta vede profetul Isaia cu vreo 2,5 milenii în urmă. Alergia e benefică într-un fel. Ea te pune în alertă, te avertizează de prezența unor substanțe nocive, te obligă să iei măsuri de precauție. Acest rol îl are Duhul lui Dumnezeu prin Biblie.

Îmi doresc o generație de oameni alergici la păcat. Care să nu suporte mita. Să urască orice formă de corupție. Să iubească adevărul! Să se depărteze de oameni mincinoși, bârfitori, obraznici, calomniatori, batjocoritori. Să facă alergie în prezența lor. Am început să ne complacem ca broasca țestoasă, care se obișnuiește cu apa în proces de fierbere până ajunge ea însăși să fiarbă, fără niciun semn de ripostă. Suntem pe marginea iazului fierberii nelegiuirii. Nu vă obișnuiți! Nu vă complaceți! Nu acceptați ca virusul să vă facă imuni moralicește! Fiți alergici la nelegiuire!

Dumnezeu a pregătit pentru tine un cer. O răsplătire. Binecuvântare. Vrea să te scape de infecție morală, emoțională, intelectuală, trupească. Asemenea antibioticelor, sângele lui Hristos vindecă și incurabilul. Dar pentru a fi beneficiar cu normă întreagă al harului divin, trebuie să te declari alergic la păcat.

O alergie care lucrează neprihănirea. Așa vorbim astăzi despre neprihănitul Lot. Oare despre tine ce vor zice strănepoții tăi?

Anti-socializarea din satul virtual

Vine primăvara. La majoritatea status-urilor veți vedea ghiocei, flori de piersic, cireș, poze în rapiță lui Aprilie și asta e tot. O poză cu mașina pe avarii, un zâmbet forțat, un selfie, o încărcare pe o rețea de anti-socializarea și cam atât. Ce indică asta, foamea după mioriticul din noi, după viața originală din mijlocul livezii, cântecul cucului de Mai și mersul desculți prin iarba înrourată a dimineților de Iunie.

Ne întâlnim foarte rar cu prietenii. Cel mai mult timp din cele câteva zeci de minute le petrecem cu ochii în telefon. Fiecare în al lui. Apoi ne despărțim în urma unei îmbrățișări învăluită în zâmbetul forțat.

Nu ne-am privit un minut în ochi. Nu am legat două fraze de dialog una de alta că ne întrerup notificările. Și sunt multe, pentru că și conturile sunt multe. Nu am aflat detalii utile, nevoi, dureri ale interlocutorului. Nimic! Prietenii au devenit doi străini care se întâlnesc singuri împreună, vorbesc, dar fiecare cu telefonul său, zâmbesc, dar la filmulețele hazlii. Și pleacă singuri prin jungla tristeților anti-societății.

E vremea să ne trezim! Să învățăm să vorbim. Vedem cicloane occidentale dar nu mai vedem peste masă pe cei din fața noastră. Suntem la sute de kilometri distanță de cei care stau pe scaun lângă noi în același tramvai. Unul vede filmulețe cu urși polari, alții elefanți sud-africani. Calculați dumneavoastră distanța dintre cei doi.

Haideți să mai citim o carte! Să mai ieșim la o plimbare pe marginea râului, în pădure. Ieșiți în parc fără telefoane la voi. Zâmbiți, dar fără emoticoane, ci cu dinții la vedere. Oferiți-vă din timpul vostru să mai primiți și complimente, nu cerșiți doar like-urile unor necunoscuți. Îmbrățișează-ți părinții care te iubesc la fel ca lumina ochilor lor, nu oferiți ador-uri unor oameni care nu te-ar ajuta nici să mori nici să trăiești.

Ieșiți de pe mut! Comunicați prin arta persuasiunii. Folosiți epitete și metafore poetice. Comunicați! Zâmbiți! Îmbrățișați-vă! Spargeți telefoanele și sudați relațiile cu copiii voștri! Veniți-vă în fire! Haideți să ne trezim! Altfel vom fi niște analfabeți singuratici, trăind în satul virtual, în jungla anti-socială a irealei existențe în mediul online.

Cel mai reușit live pălește în fața celui mai grăbit sărut regal oferit pruncului sau soției/soțului pe frunte în zorii unei zile friguroase.

O jertfă de mulțumire.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru zilele minuta petrecute în prezența Sa în acest weekend. Au fost zile de mare îndurare divină.

Joi: prima zi de Evanghelizare. Mulțumim Adi Mocanu pentru slujirea și dedicarea ta.

Vineri: a doua zi. Mulțumim Dănuț Așchilean, ai fost un instrument al lui Dumnezeu.

Sâmbătă: Conferința Județeană de Leadership. Am avut parte de părtășie extraordinară. Mulțumim pastorului Ciprian Bârsan pentru seminarul de Leadership actual, proaspăt și plin de pragmatism. Dar și fratelui pastor Iosif Anca pentru partea rabinică de întrebări și răspunsuri. Înainte de a deschide gura la fiecare răspuns, deschide bibliuța verde. Ați fost cu adevărat călăuzit.

Seara: Evanghelizare cu pastorul Petrică Huțuțui. Domnul să vă răsplătească efortul celor peste 1000 de kilometri.

Duminică: ultima seară de Evanghelizare. Per total sute de oameni au auzit Cuvântul Evangheliei. Mulțumim lui Dumnezeu pentru cei care s-au înscris la cateheză. Mulțumim pastorului și prietenul Cristi Boariu, pentru slujirea de Duminică.

P.S. Mulțumitori lui Dumnezeu suntem și pentru întreaga echipă de slujitori de la Betleem. Oameni sinceri, consacrați și plini de inimă pentru lucrarea lui Dumnezeu. Avem o echipă dinamică și plină de pasiune.

Majestatea sa, femeia!

Proverbele 18:22
Cine găsește o nevastă bună găsește fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.

Prin eleganță și rafinament. Prin loialitate și hărnicie, femeia a reușit să își câștige locul meritat de ființă deosebită. Fericirea unui bărbat nu o oferă banii, nici poziția socială, nici pregătirea profesională, ci comoara descoperită în noblețea unei soții bune. Așa că suntem fericiți, cei care iubim pe Domnul, nu pentru că am fost mai isteți, ci pentru că, Dumnezeu ne iubește. Să nu vezi niciodată în femeie meritul tău, că ai șanse de a te prăpădi, să vezi întotdeauna harul lui Dumnezeu.

Prin nașterea de fii. Împodobirea căminelor noastre, femeia rămâne îngerul cu chip de om care ne dă sens. Noi bărbații construim case, și sunt foarte necesare, dar soția credincioasă construiește căminul, care dăinuiește pe veci.

Să le iubim. Să le apreciem. Să le protejăm. Și, să nu uităm să mulțumim în fiecare zi lui Dumnezeu pentru că ne-a hăruit ca prin însurătoare să găzduim în casă noastră, lângă noi, un înger înomenit în chipul feminin al nevestei bune.

Dăruiți-le flori, miresme, dedicații, atenție și iubire. Merită!;) Aveți șansa de a fi regi, prin noblețea soției tale. Dacă vei face din soția ta prințesă, la rândul ei te va considera rege. Altfel, vei trăi că un însurat de rând!