SEMNUL SFINTEI CRUCI. ȘI ATÂT?

Psalmul 50:23
[23]Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește, și celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”

Mă aflu în avion, zbor spre MILANO.
După celebrele așteptări, iată-ne porniți. Mă pun să mă rog. Și chiar am un moment special de părtășie cu Cel care abia așteaptă să îi solicităm ajutorul. Când deschid ochii o văd pe doamna de lângă mine cum își face de vreo trei ori semnul sfintei cruci, pune mâna pe inimă, închide ochii și îndreaptă capul spre cer. Frumos! Mai ales că e singura pe care o văd făcând asta.
Poate au mai fost. Nu știu. Poate s-au rugat în gândul lor. Tot ce este posibil. Nu sunt adeptul atitudinii fățărnicie, a rugăciunii făcută de ochii lumii. Dar întreb: oare ne mai rugăm? Văd așa un fel de trend al indiferenței. O modă a lipsei de rugăciune. Vai! E rușinos să spui cuiva că te rogi! Oare?
Dintotdeauna oamenii s-au rugat. Mă refer la oamenii puternici și curajoși. La cei cu bun simț și înțelepți. Oare de ce ne temem să consultăm divinitatea în deciziile noastre? Ce anume ne face să ne temem? Iubiților, vreau să vedeți în Dumnezeu, persoana care abia așteaptă să fie consultat. Întrebat. Implorat. Am impresia că unul dintre motivele abandonării rugăciunii, este chiar percepția greșită despre Dumnezeu. E o teamă nejustificată în noi, care a reușit să ne convingă de faptul că Dumnezeu este împotriva noastră. De parcă Cel Preaînalt, nu are altceva de făcut, decât să dea avize negative îndilemaților. Nu, nicidecum! Preocuparea Lui principală este fericirea ta. Dar însuși faptul că încercăm să îl evităm pe Dumnezeu, indică spre tendința noastră de a decide greșit. Nu îl întreb că sigur nu e de acord. Deci din start știi că e greșit ce faci. Nu ești mai puțin vinovat,chiar dacă eviți să te rogi.

Dumneavoastră cu v-ați simți să știți ca băiatul sau fata i-au tot felul de decizii care le curma șansă la fericire în viață. Iar când îl întrebi să îți răspundă: Aa! Nu m-am gândit că trebuia să te întreb și pe tine. Nu credeam că mă poți ajuta! Te-ai simți jignit nu? Dar oare Dumnezeu?
Dacă nu îi ceri ajutorul, nu ai cum să-i mulțumești. Nu vi se pare că am început să ne încredem prea mult în caii putere de sub capotă, case mari și încălzire în pardoseală, conturi bancare, relații pe toate filierele, condiții de viață full option. Aproape că ne descurcăm fără Dumnezeu. Și Titanicul a crezut la fel. Dar un mic vârf de iceberg le-a frânt firavele aripe.
Oricât de mult ar avansa nivelul de trai, mișcăm pe acest pământ prin gratia divină. Trăim prin mila lui Dumnezeu. Suntem rodul iubirii Sale.
Nu te sfii să te rogi. Roaga-te! Cântă! Dă-I slavă lui Dumnezeu. O merită. Dar si tu meriti sa fii fericit? Consiliat de cel mai bun consilier din univers. Lasă-te inițiat de El. Și vei avea doar de castigat!

Reclame